acasa

Polihroniul Marii Biserici a lui Hristos din Constantinopol pentru Majestatea Sa, Regele Mihai al României și pentru Regina-Mamă Elena

 

              Nu este un secret pentru nimeni faptul că psalții și dascălii de musichie ai Patriarhiei din Constantinopol au compus, încă din Evul Mediu, Polihronii (urări muzicale de La Mulți Ani) pentru conducătorii statelor românești extracarpatice. La debutul modernității pentru popoarele creștine subjugate de Imperiul Otoman, acești melofăcători au adresat Polihronii și unora dintre ierarhii români, în speță mitropoliților de la Iași și București. La cumpăna dintre secolele XIX și XX, acest gen de demersuri a încetat, date fiind relațiile speciale dintre Biserica Română și Patriarhia Ecumenică (lupta pentru canonicitate și recunoașterea autocefaliei, apoi recunoașterea Patriarhatului Român), dar și faptul că Grecia însăși avea acum propria ei monarhie, iar strana Marii Biserici din Constantinopol (deși pe teritoriul statului modern turc) se orienta, în mod natural, spre regii poporului de aceeași limbă, credință și moștenire culturală.

 

Marele Voevod de Alba Iulia, alături de colegii din clasa palatină, în mijlocul psalților, la strană

               Prilejul de a psalmodia un Polihroniu pentru un șef de stat al României s-a ivit din nou, pentru psalții greci, în data de 10 iunie 1948, când Majestatea Sa Regele Mihai al României (suveran exilat, ce-i drept, și care semnase un act de abdicare sub odioase amenințări, și nu neapărat și nu numai la adresa persoanei Sale) a primit Sfânta Taină a Cununiei cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, în ritul ortodox, la Athena, la invitația regelui Pavlos al Greciei. Așa cum bine se știe, regele Pavlos era fratele Reginei-Mamă Elena a României. În mod sigur la slujba Cununiei Regelui Mihai cu Principesa Ana, unul dintre Polihronii a fost adresat suveranului legitim al României care, ca șef de stat, era pomenit la toate serviciile religioase alături de Regina-Mamă. De altfel, Regina Elena a primit încă de la ultima sa întoarcere în țară, în septembrie 1940, titulatura oficială de Regină-Mamă și apelativul de Majestate. Numele ei avea să apară de atunci în toate manualele școlare, alături de cel al fiului său : acesta era binomul regal despre care învățau copiii la școală și pe care îl pomeneau arhiereii și preoții la biserică, în cererile pentru suveran (a se vedea cărțile de slujbă de după 1940).

                Din fericire, cunoaștem varianta melodică practicată de protopsalții Patriarhiei Ecumenice din perioada interbelică (pururi-pomenitul Iacov Nafpliotis și neuitatul Constantin Pringos) pentru regii greci ; există chiar și înregistrări audio cu Polihroniul regal, adaptare după cel pentru patriarhul ecumenic, în care sunt pomeniți Regele Pavlos și Regina Frederica, precum și diadohul (principele moștenitor) Constantin. Această variantă a fost preluată și folosită și de către psalții din Regatul Elen, adaptând-o după caz pentru toate capetele încoronate care vizitau țara lor și pentru care se organizau ceremonii religioase. Este și cazul cu Majestatea Sa Regele Mihai al României. Desigur, trebuie să se fi psalmodiat un Polihroniu și pentru tinerii căsătoriți în acel început de iunie 1948, dar el nu putea decât să păstreze linia melodică îndătinată, înlocuind doar numele Reginei-Mamă cu cel al Principesei Ana. De aceea, am considerat necesar să redăm doar una dintre variantele textuale, pentru prima dată tradusă și adaptată în românește de Nicușor Gabriel Bercaru, membru în echipa de lucru a Corului Vlaho-Bizantin : Mulți ani facă Domnul Dumnezeu preabinecinstitorului Mihai, Regele nostru, împreună cu preabinecinstitoarea Regină-Mamă Elena. Doamne, păzește-i pe ei întru mulți ani, întru mulți ani, întru mulți ani !

                 Această traducere era destinată să apară, să fie împărtășită publicului iubitor de psaltichie, în anul centenarului Marii Uniri, dacă Majestatea Sa Regele ar mai fi fost și în trup printre noi. Dată fiind însă situația ivită de curând, trecerea la cele veșnice a Măriei Sale, am socotit să îl postăm acum. Cârcotașii se vor întreba : la ce bun un Polihroniu, la ce bun să urezi La Mulți Ani unui om mort ? Cei care gândesc astfel, sunt liberi să nu descarce partitura și să n-o folosească. Noi știm că sufletul oricărui om este nemuritor ; noi știm că avem un Rege viu în veac, nu doar pentru mulți ani, ci dincolo de ani. Și mai știm că partitura este prin tradiție adaptabilă – melodia rămâne aceeași, numele se schimbă. Cine citește să înțeleagă…

Majestatea Sa Regina-Mamă Elena, alături de Majestatea Sa Regele Mihai, în ziua nunții cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, 10 iunie 1948

             Voi încheia totuși cu un cuvânt al Scripturii. El apare în slujba de la Înălțarea Domnului, dar și la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de unde a fost preluat în oficiile de consacrare a locașurilor de cult și în slujbele funebre pentru basileii Noii Rome : Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați voi, porți veșnice, ca să intre Regele !